Tribunalul Bistrița-Năsăud a pronunțat, în urmă cu câteva zile, o sentință dură într-unul dintre cele mai zguduitoare cazuri de violență domestică din județ. Un bărbat de 72 de ani, a fost condamnat la două decenii de detenție după ce și-a bătut repetat partenera de viață, în vârstă de 60 de ani, lăsând-o să agonizeze zile întregi fără ajutor. Analiza instanței dezvăluie un tablou de o cruzime rară, marcat de alcoolism, izolare și o indiferență înfiorătoare față de suferința umană.
Tragedia s-a consumat în primăvara anului 2024, într-o gospodărie izolată dintr-o localitate din zona Bistriței. Pasztor Andrei și victima sa, o femeie originară din localitatea Cepari, formau un cuplu de peste 15 ani. Deși exterior păreau o familie obișnuită, în spatele porților păzite de un număr impresionant de câini maidanezi — peste 10 — se ascundea un infern cotidian marcat de abuzuri fizice.
Potrivit rechizitoriului, între 3 și 8 mai 2024, pe fondul unui consum masiv de alcool de ambele părți, Pasztor a declanșat un atac sistematic asupra concubinei sale. Motivele invocate ulterior de acesta în fața anchetatorilor sunt de o banalitate revoltătoare: „nu făcea treburile necesare în casă”. Pentru această vină închipuită, femeia a fost supusă unui tir de lovituri cu pumnii, picioarele și chiar cu un scaun de lemn, care s-a rupt sub forța impactului.
Zeci de leziuni și o moarte violentă
Când, în sfârșit, pe 8 mai, un vecin a fost solicitat de inculpat să vină în ajutor, acesta a găsit o scenă de coșmar. Femeia zăcea pe dușumeaua de lemn, sumar îmbrăcată (dezbrăcată de la brâu în jos), plină de sânge și vânătăi la nivelul feței și capului, plângând de durere. Transportată de urgență la Spitalul Clinic Județean de Urgență Bistrița, medicii au stabilit un diagnostic de politraumatism sever: fractură de bazin, hematom subdural acut frontal (sângerare pe creier), anemie severă și multiple hematoame pe torace și membre.
După șase zile de luptă la Terapie Intensivă, timp în care nu a mai putut comunica cu nimeni, victima a încetat din viață pe 14 mai. Raportul de autopsie a confirmat suspiciunile procurorilor: moartea a fost violentă. Cele peste 18 puncte de traumatism extern identificate de legiști și zecile de leziuni interne au fost provocate prin lovire activă repetată și călcare. Legătura de cauzalitate a fost clară: decesul a survenit în urma politraumatismului, complicat cu o bronhopneumonie de decubit (cauzată de faptul că a zăcut nemișcată pe podea zile întregi) și trombembolism pulmonar.
Strategia apărării: „Amnezia” și „căzăturile”
Pe parcursul procesului, Pasztor Andrei a adoptat o atitudine oscilantă. Dacă inițial a recunoscut faptele în fața polițiștilor, declarând chiar că „scaunul s-a rupt când am lovit-o”, odată cu angajarea unui apărător ales, strategia sa s-a schimbat radical. Acesta a început să invoce o stare de „inconștiență” și o „amnezie totală”, susținând că nu își amintește nimic din zilele critice.
Apărarea a mers până la a sugera că rănile femeii — inclusiv fractura de bazin — ar fi putut fi cauzate de căzături accidentale prin curte, pe fondul consumului de alcool al acesteia. Instanța a respins însă categoric aceste ipoteze. Probele testimoniale au arătat că podelele casei erau drepte, iar scările aveau doar 20 cm, fiind imposibil ca o cădere obișnuită să producă zeci de leziuni pe întreaga suprafață a corpului.
Expertiza psihiatrică: Un profil marcat de răceală afectivă
Pentru a verifica susținerile privind „inconștiența”, judecătorii au dispus o expertiză psihiatrică realizată de o comisie de trei medici. Rezultatul a fost devastator pentru inculpat: Pasztor Andrei a avut discernământul păstrat în momentul faptei.
Medicii au notat că bărbatul prezintă o „tulburare mixtă de personalitate”, caracterizată prin răceală afectivă, iritabilitate și lipsă de empatie. Pe parcursul evaluării, el a divagat de la subiect și a încercat să se prezinte ca un om disciplinat, fără a manifesta vreo remușcare. Instanța a reținut că „amnezia” sa a fost doar o „apărare creată cu unicul scop al sustragerii de la răspundere penală”, demontând și argumentul „tumorii” la cap, care s-a dovedit a fi un simplu lipom fără impact neurologic.
Martorii groazei: „Nu mai da, că mă omori!”
Declarațiile martorilor au scos la lumină un istoric de abuzuri ignorate. O vecină a povestit instanței cum, cu puțin timp înainte de tragedie, a auzit-o pe victimă strigând cu disperare, în timp ce se afla în grădină:„Nu mai da, că mă omori!” . Când s-a uitat, l-a văzut pe Pasztor deasupra femeii, înarmat cu o unealtă agricolă, în timp ce victima, prăbușită la pământ, nu mai avea putere nici să se ridice.
Proprietara magazinului local a confirmat că femeia i se plânsese de bătăi repetate, iar sora victimei a declarat că aceasta era lovită frecvent în zona capului. Totuși, izolarea în care trăiau cei doi — protejați de câinii care făceau imposibilă pătrunderea oricărei persoane străine — a făcut ca abuzurile să continue nestingherite până la deznodământul fatal. În 2022, poliția fusese sesizată de un vecin, dar la acea vreme victima a refuzat să depună plângere, astfel semnându-și practic condamnarea sa la moarte.
Omor prin cruzimi: Indiferența față de viață
Elementul care a cântărit decisiv în încadrarea faptei la „omor calificat prin cruzimi” a fost comportamentul inculpatului după agresiune. Instanța a subliniat că, în timp ce concubina sa zăcea într-o „suferință profundă și prelungită” pe podea, incapacitată de durere și răni, Pasztor Andrei a fost văzut de vecini la poartă și în curte, fiind perfect lucid și ocupându-se exclusiv de hrănirea câinilor.
Această indiferență crasă a demonstrat ceea ce juriștii numesc „intenție indirectă”: deși poate nu a urmărit explicit moartea imediată, a acceptat-o ca pe un rezultat probabil, preferând să ignore agonia femeii timp de zile întregi. „Prin cruzimi” se înțelege utilizarea unor mijloace care cauzează mari suferințe prelungite, determinând oroare în conștiința publică, criteriu îndeplinit pe deplin în acest caz.
25.000 euro daune morale în favoarea fiicei victimei
Dincolo de condamnarea penală, procesul a scos la iveală drama fiicei victimei. Aceasta, stabilită în străinătate, a păstrat în permanență legătura cu mama sa. La auzul veștii despre agresiune, tânăra a cumpărat imediat un bilet de avion de urgență. Din păcate, a găsit-o la reanimare, fără a mai putea schimba un ultim cuvânt.
Instanța a obligat inculpatul să îi plătească fiicei suma de25.000 de euro daune morale , contravaloarea biletului de avion – 317 euro, precum și cheltuieli judiciare în cuantum de 2.000 lei și 400 euro.
De asemenea, Spitalul Județean a obținut recuperarea cheltuielilor de spitalizare în valoare de peste18.000 de lei , acoperind costurile celor șase zile de asistență medicală de urgență.
În plus, Pasztor trebuie să mai achite 5.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea satului.
Instanța: Nimeni nu este stăpân pe viața altuia
La individualizarea pedepsei, judecătorii au situat condamnarea la mijlocul intervalului legal (15-25 ani, majorat conform legii violenței în familie), luând în calcul lipsa antecedentelor penale și vârsta inculpatului. Totuși, magistrații au fost categorici:
„Inculpatul trebuie să înțeleagă că nimeni nu este stăpân pe viața altuia și nu are dreptul de a recurge la violențe extreme pentru a corija un comportament, nici nu-și poate lăsa consoarta în suferință, ocupându-se în schimb de câinii din gospodărie.
Îngrijorătoare este astfel insuficienta interiorizare a normelor şi valorilor sociale de către inculpat dovedită pe parcursul procesului penal, fapt ce rezultă nu doar din declaraţiile acestuia, ci şi din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit inculpatului, acesta manifestând pe parcursul evaluării o atitudine disimulatoare, răceală afectivă, iritabilitate, având un discurs centrat pe propria persoană, cu tendinţa de a se prezenta conştiincios, disciplinat, fără a manifesta empatie ori remuşcări, cooperând dificil, cu divagări de la subiect. Circumstanţele cauzei şi atitudinea manifestată de inculpat pe parcursul judecării prezintă o persoană agresivă, violentă, cu capacitate redusă de a empatiza cu victima sau de a-şi stăpâni furia, care a pierdut afecţiunea faţă de persoana apropiată”.
În consecință, Tribunalul Bistrița-Năsăud l-a condamnat pe Pasztor la 20 de ani de închisoare.
Decizia instanței nu este definitivă și poate fi atacată cu apel în 10 zile de la comunicare, la Curtea de Apel Cluj.