În mod inedit, Felix Mare a dobândit calitatea de avocat în cursul exercitarii functiei de procuror, participând la examenul organizat in 2025 – sesiunea aprilie, pentru avocati definitivi (cu echivalarea vechimii). Acesta s-a situat pe locul I, având punctaj egal cu un alt candidat din Baroul Bucuresti.
Tânărul și-a dat demisia din magistratură și a încetat activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu la data de 1 martie, anul curent.
“De ce am ales să demisionez din magistratură?” este o întrebare la care, sincer, nu credeam că va trebui să răspund. Nu atunci când am intrat la Institutul Național al Magistraturii și nici atunci când am început să lucrez ca procuror. Ca mulți dintre colegii mei, am ales această profesie din convingerea că este una dintre profesiile în care, realmente, poți contribui direct la funcționarea corectă a societății, în timp ce te perfecționezi continuu ca practician al dreptului.
Privind retrospectiv, motivația inițială nu s-a schimbat. Am intrat în sistem cu dorința reală de a exercita această profesie cu interes autentic pentru combaterea criminalității, dorind să înțeleg mecanismele prin care sunt comise infracțiunile și modul în care acestea pot fi investigate eficient. În cursul formării și al activității profesionale am avut ocazia să lucrez în cadrul mai multor parchete – la Bistrița, Târgu Mureș și ulterior la Sibiu – unde am participat la instrumentarea unor cauze complexe, cu dificultăți reale atât în plan strict juridic, cât și al administrării probatoriului.
Tocmai aceste experiențe profesionale mi-au confirmat că activitatea de urmărire penală poate fi una fascinantă din punct de vedere intelectual și extrem de importantă pentru funcționarea societății. În același timp însă, ele mi-au revelat și o realitate mai puțin vizibilă din exterior: dificultățile structurale cu care se confruntă în prezent sistemul judiciar.
Pentru început, din punctul meu de vedere și prin prisma propriei experiențe profesionale,consider că actualul context al depopulării și al lipsei acute de resurse umane din unitățile de parchet – fenomen care, în ultimii ani, s-a accentuat până la un nivel cel puțin alarmant – produce efecte profund nocive asupra funcționării sistemului judiciar. Aceste efecte nu se resimt doar în planul obiectiv al eficienței activității judiciare, ci și în planul subiectiv al celor care lucrează în interiorul acestui sistem și asupra cărora pot avea consecințe descurajante.
În lipsa unei specializări reale și în contextul unei încărcături de dosare tot mai ridicate, procurorul ajunge adesea să funcționeze într-un regim de permanentă suprasolicitare, fiind nevoit să gestioneze simultan cauze din domenii extrem de variate, uneori fără timpul necesar pentru aprofundarea fiecărei materii. În locul unei specializări care ar putea crește calitatea actului de justiție, se instalează treptat un mecanism de supraviețuire profesională, în care prioritatea devine gestionarea volumului de muncă, nu perfecționarea profesională în domenii specifice.
În acest context, sentimentul inițial de vocație și entuziasm profesional pot fi erodate treptat de o realitate administrativă rigidă și de o presiune constantă generată de lipsa resurselor umane . Nu este vorba despre o critică individuală la adresa unor persoane sau instituții, ci despre constatarea unei stări de fapt pe care mulți dintre cei care lucrează în sistem o cunosc și o resimt zilnic.
Simultan, în cazul meu individual, această realitate profesională a coincis cu inițiativa de a dezvolta împreună cu un prieten pasionat de IT, aplicația Justin – Asistentul Juridic Digital , un proiect inspirat direct din practica judiciară curentă. Într-o primă versiune experimentală, am început să structurez această aplicație pentru a-mi verifica propriile calcule judiciare și termenele procedurale, observând că, în mod paradoxal, într-o epocă în care tehnologia permite realizări extraordinare, o parte semnificativă a activității juridice continuă să fie realizată prin metode cronofage, astfel încât, spre exemplu, în multe situații practicienii dreptului continuă să calculeze termene procedurale pe hârtie sau să verifice manual operațiuni juridice repetitive.
Pornind de la aceste neajunsuri observate direct în practică, am realizat căun instrument digital simplu, accesibil și adaptat nevoilor reale ale profesiilor juridice ar putea fi util nu doar pentru mine, ci și pentru alți practicieni – judecători, procurori, avocați, consilieri juridici, polițiști, studenți la drept și chiar cetățeni interesați de o anumită situație juridică.
Pe acest fond profesional și personal, am luat decizia de a adopta profesia liberală de avocat, în cadrul căreia am posibilitatea de a-mi concentra energia profesională în două direcții care se completează reciproc: exercitarea profesiei în domeniile de criminalitate pentru care am un interes particular și dezvoltarea proiectului Justin – Asistentul Juridic Digital – www.asistentjust.ro, cu scopul de a contribui, chiar și modest, la modernizarea instrumentelor utilizate în practica judiciară.”, a transmis exclusiv pentru Clujust fostul procuror Felix Mare.