Anul 2026 marchează 25 de ani de la moartea profesorului dr. doc. ing. Gheorghe Silaș, una dintre personalitățile remarcabile ale mecanicii teoretice românești și un dascăl care a influențat generații întregi de ingineri și cercetători.
Gheorghe Silaș s-a născut la 18 aprilie 1914, în localitatea Căianu Mic, județul Bistrița-Năsăud. După studiile liceale la Dej, tânărul pasionat de științe exacte și-a continuat formarea universitară la Cluj, un centru academic de referință pentru matematica românească. Studiile urmate aici au avut un rol esențial în modelarea gândirii sale științifice. În 1936 a obținut licența în matematici, iar mai târziu și-a completat pregătirea la Timișoara, unde în 1948 a obținut diploma de inginer electromecanic.
Perioada petrecută la Cluj a reprezentat una dintre etapele formative ale carierei sale. Mediul universitar clujean, cunoscut pentru tradiția solidă în matematică și științe aplicate, i-a oferit cadrul intelectual în care și-a consolidat interesul pentru mecanică și analiza matematică. Această bază teoretică avea să stea la fundamentul întregii sale activități științifice ulterioare.
De la profesor de liceu la cadru universitar
Cariera didactică a început în 1936, ca profesor la Școala Normală din Năsăud, continuând apoi la Târgu Mureș și Timișoara. Din 1944 a intrat în mediul universitar, ca asistent suplinitor, parcurgând treptat toate treptele academice în cadrul Politehnicii din Timișoara. În 1951 a devenit profesor de Mecanică Teoretică la Facultatea de Mecanică și Construcții din cadrul Institutului Politehnic din Timișoara.
În deceniile următoare, Gheorghe Silaș a jucat un rol important în dezvoltarea instituției. A fost prodecan al Facultății de Construcții între 1952 și 1956, prorector al Institutului Politehnic din Timișoara între 1956 și 1976 și șef al Catedrei de mecanică în două perioade distincte, între 1957–1974 și 1976–1984.
Contribuții științifice și o școală de cercetare
Activitatea sa științifică a fost deosebit de vastă. În 1971 a obținut titlul de doctor inginer cu teza „Metode și rezultate noi în studiul sistemelor vibropercutante generale cu un grad de libertate și a vibrațiilor cu caracteristici neliniare”. Un an mai târziu a primit titlul de Profesor Universitar Emerit, iar în 1974 a devenit doctor docent.
Profesorul Silaș a pus bazele la Timișoara unei adevărate școli de cercetare în domeniul vibrațiilor și vibropercuțiilor. Domeniile sale de interes au inclus matematica, mecanica generală și analitică, dinamica sistemelor vibropercutante, mecanica neliniară, acustica tehnică, mecanica contactului solidelor și studiul instabilității dinamice.
Profesorul și pedagogul apreciat de generații
Pe lângă activitatea de cercetare, a fost un pedagog apreciat. A redactat numeroase cursuri, tratate și culegeri de probleme, lucrări recunoscute pentru rigoarea și nivelul lor științific. Studenții și colegii îl descriau drept un profesor exigent, dar pasionat de transmiterea cunoașterii și de aplicațiile practice ale mecanicii.
Un alt proiect important inițiat de el a fost organizarea la Timișoara a secției de mecanică din cadrul Concursului Național Studențesc „Traian Lalescu”, competiție desfășurată anual între 1970 și 1984, care a stimulat performanța academică în rândul studenților.
Președintele Societății de Acustică
Recunoașterea activității sale a venit și din partea mediului academic. A fost președinte al Societății de Acustică din România și membru al mai multor societăți științifice internaționale. La 18 decembrie 1991 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
Profesorul Gheorghe Silaș s-a stins din viață la 8 martie 2001, la Timișoara. La 25 de ani de la dispariția sa, comunitatea academică își amintește nu doar contribuțiile sale științifice, ci și parcursul unui intelectual format în marile centre universitare ale țării, între care Clujul a ocupat un loc esențial în formarea sa timpurie.
Moștenirea sa rămâne vizibilă în lucrările publicate, în școala de cercetare pe care a creat-o și în generațiile de ingineri și cercetători care i-au fost studenți.